Sănătatea emoțională a părintelui

1086454_86928689Copilul îți schimbă viața pentru totdeauna. Îți deschide lumea către noi visuri și speranțe, frici și lupte. În același timp poate readuce în scenă evenimente neîncheiate și experiențe dificile din copilăria nostră timpurie. Când devenim părinți se trezesc în noi experiențele din copilăria noastră, stilul de parentaj al părinților noștri, lucru ce poate evoca amintiri și sentimente plăcute sau dureroase.

Toți vrem să fim părinți buni, să creștem copii sănătoși din punct de vedere emoțional. Cu toate acestea, stilul de parentaj și cum interacționăm cu copiii noștri este un proces puternic influențat de experiențele proprii, trăite în copilăria timpurie. Se poate să nu fi avut o copilărie fericită dar acele prime experiențe ne-au învățat ce e dragostea. Acele modele și lecții ne însoțesc în stilul de parentaj exact cum s-a întâmplat și cu părinții noștri. Ca urmare a învățării acestor lecții, cu toții avem atât puncte slabe cât și puncte forte. În ciuda acestui fapt, nu este obligatoriu ca noi să repetăm modelul de comportament pe care ni l-au arătat părinții noștri.

Sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a ne elibera de mesajele nesănătoase pe care le-am primit, și de a ne ajuta copiii să fie sănătoși și fericiți. De exemplu (și tot invoc asta, de câte ori este posibil) putem învăța/citi despre dezvoltarea copilului, și atunci vom acționa conform unor credințe și așteptări realiste. Putem învăța strategii de interacțiune cu copiii în mod pozitiv pentru a putea depăși obstacolele inerente parentajului. Vom ieși de pe pilotul automat, aș adăuga eu.

De exemplu, eu am învățat despre mine, în terapie și în formarea mea pe Comunicare Nonviolentă că reacționez atunci când mintea mea spune ca sunt sfidată. Așadar, acesta ar fi călcâiul lui Ahile, în ce mă privește. Este clar că am mare nevoie de apreciere.

Una dintre descoperirile ultimelor trei decenii de studiu pe atașament, este faptul că atașamentul securizant al unui bebeluș depinde puternic de starea de sănătate emoțională a îngrijitorului. Garanția sănătății emoționale a părinților este reprezentată de capacitatea de cunoaștere profundă a propriei persoane și a experiențelor timpurii. Această capacitate nu este prezentă la toți părinții dar poate fi învățată și consolidată.

O altă garanție a sănătății emoționale a părinților este dată de capacitatea acestora de a se gândi la experiențele bebelușului lor. Un bebeluș al cărui îngrijitor se gândește la el ca la o persoană cu ganduri, sentimente și motivații proprii, și care poate vedea lucrurile din perspectiva sa, are șanse mai mari să dezvolte un eu sănătos.

Atunci când aflăm lucruri despre atașament și parentajul optim ne putem întrista. Descoperim că anumite practici din copilăria noastră nu au fost tocmai în favoarea noastră. În același timp, ne putem simți vinovați față de copiii noștri pentru că ne dăm seama că anumite practici în interacțiunea noastră cu ei nu au fost conforme cu nevoile lor.

Este important să înțelegem că majoritatea dificultăților trăite de noi în copilăria timpurie reprezintă un model transmis din generație în generație. Nu suntem responsibili pentru mesajele pe care le-am primit. Totodată, aceste mesaje reprezintă modalitatea prin care noi formăm atașamente, și cel mai adesea, nu suntem nici măcar conștienți de asta. Nu putem schimba trecutul dar putem schimba modul în care trăim în prezent. Când facem asta, construim pe baza evenimentelor pozitive din trecutul nostru și totodată adăugăm noi modalități de ființare ce ne sporesc capacitatea de a forma atașamente sănătoase.

După cum se știe creierul nostru se formează pe baza experiențelor. Legăturile umane pe care le realizăm, creează rețele neuronale în creierul nostru. Dacă am avut o copilărie cu nivel ridicat de stres, exprimare reținută a afecțiunii, comunicare căznită, neglijare sau traumă, creierul nostru s-a format ca atare, realizând astfel o hartă mentală care ne permite să navigăm printre aceste obstacole. Capacitatea creierului nostru de a face asta – crearea unei strategii de gestionare a evenimentelor – este remarcabilă și face dovada faptului că suntem puternici și avem instinct de supraviețuire.

Din nefericire, uneori, aceste hărți sunt înșelătoare. Cu toate că toți ne dorim relații sănătoase, unii dintre noi aleg căi ce ne duc către modalități de relaționare dureroase, vătămătoare sau care ne îndepărtează, rezultând în ceva ce nu speram. Aceste situații necesită hărți noi. Din fericire creierul este capabil de schimbare, întotdeauna. Primul pas este să recunoaștem că harta veche nu funcționează. Copilul este de obicei cel care ne amintește acest lucru, este cel care ne provoacă la procesul de conștientizare.

Dacă ne aflăm în poziția de a trăi în mod repetat experiențe copleșitoare sau reacții intense la adresa copiilor noștri, acesta este semn că harta noastră trebuie revizuită. Sentimentele de furie puternică, țipatul, niveluri mari de anxietate sau stres, disconfort față de nevoile bebelușului, dorința de a te retrage: toate acestea sunt semne că sentimentele și experiențele din copilăria noastră dau culoare interacțiunilor noastre actuale. Atunci ne este greu să ne dăm seama ce au nevoie bebelușii noștri, când ne îngrijorăm excesiv de ce ar putea crede alții referitor la parentajul nostru, atunci când îi învinovățim pe copii de reacțiile noastre intense, atunci putem fi siguri de prezența problemelor nerezolvate din copilăria noastră. Din fericire putem să ieșim din acest cerc. Putem merge înainte.

Pentru a te cunoaște mai bine, atât pe tine cât și pe copilul tău, începe să creezi o nouă hartă pentru tine și relațiile tale, construiește-ți sănătatea emoțională, ceea ce ajută este să vorbești cu cineva care poate să te asculte pe tine, să îți asculte gândurile și trăirile, să te ajute să le organizezi și să le dai un sens. (Să vorbești despre reacțiile tale în fața copilului poate să fie o alegere valoroasă). Putem face asta cu un prieten drag. Adesea, când părinții împărtășesc din experiențele și trăirile lor cu alții, aceștia descoperă că au mai multe în comun decât s-ar fi așteptat, și pot folosi acest lucru ca fiind o oportunitate de sondare profundă a trăirilor lor. Mulți dintre părinți consideră că pot realiza această analiză profundă cu un terapeut sau consilier, un ascultător obiectiv care este de partea ta, cineva care este pregătit să ajute oamenii să se cunoască la un nivel profund, cineva care nu vine în discuție cu viața și nevoile proprii. În orice caz, libertatea de a explora propriile stări emoționale fără teama de a fi judecați, reprezintă o formă foarte puternică de sprijin, fapt ce ne face să devenim adulți sănătoși și părinți mai abili.

Recompensa călătoriei de autocunoaștere constă într-o relație mai bună cu noi înșine și cu copiii noștri. Mai pe scurt, atunci când suntem capabili să relaționăm cu noi înșine vom fi capabili să relaționăm cu copiii noștri. Prin cunoașterea și înțelegerea propriei vieți ne deschidem la conectarea totală cu copiii noștri si la promovarea atașamentului de siguranță.

Articol preluat de pe Centre for attachment –  centru de informare bazat pe descoperiri științifice

Traducere și adaptare,
Florina Oprea

(Visited 2,665 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *