22 alternative la pedeapsă

1101555_94269576“Mulţi părinţi recunosc efectul nociv al pedepsei fizice și verbale. Știu că țipatul, pălmuitul, lovitul, și palma la fund promovează violența, distrug stima de sine, provoacă furia, interferează cu învățatul, și deteriorează relația copilului cu părintele.

A știi ce să nu faci reprezintă doar primul pas; din păcate multe cărți de parentaj, recomandă ’alternative’ care în realitate sunt doar niște simple pedepse alternative: time-out, negarea privilegiilor (adică, nu te mai uiți la TV, nu mai manânci ciocolată, samd) și așa numitele consecințe logice.

Toate aceste metode au multe în comun cu pedepsele corporale, și toate transmit același mesaj: că părintele nu are nici un interes față de nevoia nesatisfăcută care se află la baza acelui comportament, și profită de avantajul necinstit pe care i-l oferă mărimea și puterea, asupra copilului. Cel mai important, este faptul că aceste abordări transmit copilului ideea că cineva pentru care el nutrește iubire, și în care are încredere, ajunge să îi provoace durere. Acesta este un mesaj absurd, deoarece îi este atât de străin înțelegerii intuitive a copilului despre ce înseamnă și cum ar trebui să se manifeste iubirea.

În cele din urmă, toate aceste abordări sunt lipsite de oportunitățile cele mai bune de învățare. Deviază copilul spre fantezia răzbunării, proces în care nu poate să se concentreze pe problema reală din acel moment.

Adevăratele alternative la pedeapsă sunt acelea care îl învață pe copil să crească și să învețe într-un mod sănătos. Puține bucurii sunt mai mari ca aceea în care permiți copilului să îți arate ce este iubirea.

Iată 22 alternative care oferă mesaje pozitive și de iubire

  1. Previno comportamentele nedorite prin satisfacerea nevoilor copilului atunci când ele sunt exprimate. Odată satisfăcute nevoile, copilul este liber să treacă la următorul stadiu de dezvoltare.

Ex. Încercați ca măcar 15 minute pe zi să închideți telefoanele și să vă întrebați copilul ce joc vrea să joace, sau ce anume i-ar plăcea să facă cu dumneavoastră (atenție nedivizată și unilaterală). Și acum, gândiți-vă așa, cum ar fi să vină soțul/soția să vă spună, hai să stăm puțin de vorbă, cum te simți, cum a fost azi pentru tine? Ehh?! Sună bine, nu?

  1. Asigurați copilului un mediu sigur și prietenos. Existența la vedere a lucrurilor ce nu sunt potrivite pentru vârsta lui nu are nici un sens.

Ex. TV-ul închis, cărțile la vedere, jocurile de societate la vedere, creioane, pensule, hărtie de diferite mărimi și grosimi la vedere, cât mai puțin haos și cât mai multă logică în poziționarea lor, (vedeți mediul Montessori) copilul să le poată lua oricând dorește; ordinea din casă îl ajută pe copil să gândească mai rapid, așadar coeficient de inteligență mărit (spune un studiu recent, dacă îl găsesc îl adaug aici, nu că ar fi nevoie, nu?)

  1. Aplicați regula de aur. Gândiți-vă cum v-ar plăcea să fiți tratați, dacă v-ați afla în situația copilului. Natura umană nu este condiționată de vârstă. Copiii sunt tot oameni.

Ex. Acest lucru cere putere de reflecție, dezvoltare personală, autoeducare, terapie. Și atunci când greșești, cere-ți scuze copilului, le va accepta și va învăța din asta. Am credința că nici un părinte (sănătos) nu își propune dimineața la trezire, azi îmi voi bate/manipula/șantaja/jigni/ignora  copilul. Faptele și realitatea ne arată că acest lucru se întâmplă.

  1. Arată empatie pentru sentimentele copilului. Chiar dacă acel comportament pare lipsit de sens, trăirile și nevoile exprimate sunt reale pentru el.

Ex. Afirmația: „Pari foarte supărat/trist” este un început bun în a-i arăta că ești de partea lui. Ești supărat că nu te poți juca cu acea jucărie, nu? Ai vrea și tu un tractor la fel, nu? Da,…. înțeleg că vrei înghețată, însă acum nu se poate (și aici veniți cu strategia pe care doriți să o folosiți pentru nevoia dumneavoastră, funcție de context și de valorile familiei).

  1. Validează sentimentele copilului ca să știe că înțelegi și că îți pasă, să știe că nu va fi niciodată respins pentru că simte anumite trăiri.

Ex. Sunt copii care aruncă cu lucruri sau în lucruri, care vor să se trântească la pământ și să își facă rău, când am luat parte la așa ceva, i-am spus copilului: e ok să fii furios/trist/supărat, însă nu te las să îți faci rău, am să mă asigur că ești teafăr dar poți să fii cât de supărat vrei, o să treacă, eu sunt aici cu tine. Lasă puțin spațiu pentru copil, să se exprime, nu îl asalta cu soluții.

  1. Satisface nevoia exprimată de comportament. Dacă pedepsim comportamentul nevoia rămâne nesatisfăcută și va continua să apară sub forma altor comportamente.

Ex. Întrebarea se pune: ești supărat că am vorbit mult la telefon/că am ajuns târziu la grădiniță/că nu am stat cu tine de vorbă? Vrei să stăm împreună/să facem o plimbare cu bicicleta/să desenăm? Asta va face copilul să se simtă iubit și înțeles.

  1. De câte ori este posibil, găsiți o soluție benefică pentru toată lumea. Pentru a dobândi abilități eficiente de gestionare a conflictelor ia în considerare un curs de Comunicare Nonviolentă
  1. Confirmă-i copilului tău că este iubit și apreciat. Așa zisul comportament rău este adesea încercarea copilului de a-și exprima nevoia de atenție și iubire, așa cum poate el mai bine la momentul respectiv. Dacă ar putea exprima asta într-un mod mai matur ar face-o.

Ex. Comportamentele inadecvate sunt precum alarma de incendiu provocată de fumul din bucătărie. Dacă închidem alarma, nu stingem focul.

  1. Mută focusul de la situația care generează prea mult stres pentru a o rezolva în acel moment. “Hai să luăm o pauză, ce ai vrea să faci în schimb?” 

Ex. Aici pot spune că din nefericire, tehnologia își face simțită prezența și în familia noastră, iar noi nu susținem această activitate, decât cu un program strict. Așadar, când apare nevoie de distracție pe mobil, o acceptăm cu moderație și când pare să exagereze oferim alternative, ne preferă de fiecare dată.

  1. Asigurați-vă că Dumneavoastră și copilul ați avut parte de o alimentație bogată nutritiv, evitând astfel scăderea glucozei. Mese regulate și gustări sănătoase.

Ex.  La noi e așa: mic dejun sănătos, combinații alimentare corecte. Copilul deja ne întreabă dacă se „convină” (combină).  E mult de discutat aici și nu reprezintă subiectul discuției.

  1. Respirați! Când suntem stresați, avem nevoie da mai mult oxigen, însă tindem să respirăm scurt/artificial. Chiar și numai câteva respirații adânci ne pot ajuta să ne calmăm și să gândim limpede.

Ex. Exersarea capacității de reflecție asupra propriei persoane se face

  1. Nu ne așteptăm ca o mașină să pornească decât dacă este alimentată, de ce ne-am aștepta de la un copil să funcționeze dacă „rezervorul emoțional” este pe avarie. Oferiți copilului trei lucruri de care are nevoie pentru alimentarea “rezervorului emoțional”: contact vizual, atingere ușoară, atenție nedivizată.

Ex.

  1. Ceaiul de mușețel este foarte relaxant atât pentru adulți cât și pentru copii. Dacă o mamă care alăptează bea cu o oră înainte de culcare, o poate ajuta atât pe ea cât și pe bebeluș. Alți copii preferă ceaiul de mușețel cu gheață sau înghețata de mușețel.

Ex. Noi am creat un ritual cu ceaiul.  Copiilor le plac ritualurile. Îi mai spun, hai să bem un ceai împreună și să povestim.

  1. Mergeți afară cu copilul. O schimbare de peisaj, chiar dacă este pentru o scurt timp, poate face diferența, atât pentru copil cât și pentru părinte.
  1. Achiziționați un Parenting card, sau faceți-le pe ale dumneavoastră, pentru inspirație și încurajare.
  1. Masaj, faceți masaj copilului. Îl relaxează și îi dă forță pentru a doua zi.
  1. Oferiți alternative. Copiii vor să simtă că au de ales (ca și noi, de altfel). Oferiți alegeri chiar dacă vi se par nesemnificative (vrei ceașca roșie sau cea albastră). Acest lucru oferă copilului sentimentul că are ceva de spus, în special dacă se confruntă cu schimbări.
  1. Încercați să șoptiți. Când tensiunea este ridicată șoptitul poate ajuta la captarea atenției copilului și poate calma părintele.
  1. Spuneți copilului așa: spune-mi când ești pregătit să împarți jucăria/să urci în scaunul de mașină/să îți pui geaca. Îi va da copilului sentimentul de autonomie și îl va face să coopereze mai ușor. 
  1. Dă-ți timp. Numără până la zece (în gând) sau cere puțin timp („nu știu ce să spun; lasă-mi cinci minute să mă gândesc”) Câteodată avem nevoie de timp ca să gândim limpede sau să vedem lucrurile așa cum sunt.
  1. Rețineți, copiii creează imagini cu ajutorul cuvintelor noastre. Spuneți mai degrabă “aleargă mai încet!” decât: “nu mai alerga!”.
  1. Întrebați-vă: mă voi uita în urmă, la acest moment, cu zâmbete? Dacă da, de ce să nu râzi acum. Creeați genul de amintire pe care doriți să o aveți când vă veți uita în urmă.

 

Articolul este preluat de pe naturalchild.org 

Florina Oprea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *