Fețele furiei (Violet Oaklander)

www.marcello.iq.pl, marcello@onet.pl

Voi traduce un articol al unui autor ce mi-a fost recomandat în lucrul cu copiii. Am rezonat foarte tare cu spusele lui Violet Oaklander, psihoterapeut care, în lucrul cu copiii, are o abordare unică: folosind teoria Gestalt, filosofia și o serie de tehnici de exprimare.

Eu însumi, însoțită și de fiul meu care punea în act ce nu exprimam eu, am avut dificultăți în gestionarea furiei. M-am lovit de priviri dezaprobatoare de-a lungul parcurgerii acestui drum și doar cu ajutorul sprijinului terapeutic, al comunicării nonviolente și meditației, am reușit să înțeleg acest sentiment puternic care exprimă o vitalitate autentică.

http://www.vsof.org/facesofanger.html

”Furia este una dintre cele mai neînțelese trăiri umane.
Avem tendința să considerăm furia ca fiind pur și simplu dizgrațioasă și respingătoare. Ceva ce ar fi bine să nu trăim.

De fapt, eu cred că furia reprezintă exprimarea eului. Reprezintă protejarea granițelor personale.

Când un copil mic spune: ”NU!” cu voce tare, mobilizându-și toată energia de care dispune pentru a-și exprima dezaprobarea fațăa de ceva ce îl afectează într-un fel sau altul, el nu este un copil rău, cum am învățat să credem, el se exprimă pe sine, într-un mod autentic. Trebuie să ridice vocea deoarece are o nevoie disperată să fie auzit. ”Nu”-ul copilului vine din profunzimea ființei sale.

Neavând dezvoltarea cognitivă, limbajul, sau diplomația pentru a-și exprima emoții de bază profunde într-un mod plăcut, copilul, este perceput ca fiind furios. Acesta învață curând că acestă exprimare este inacceptabilă, că dacă se exprimă în continuare așa, poate să fie abandonat.

Supraviețuirea copilului depinde de adulții din viața lui, așadar, copilul va stabili acum (în primii ani de viață) modul lui de a fi în lume, astfel încât nevoile sale să fie împlinite. Sinele copilului se stinge ca urmare a lipsei de exprimare, iar trăirile sale profunde vor fi ținute undeva în interiorul său.

Și cum sarcina principală a copilului este să crească, apare un paradox. În timp ce copilul se străduie să înflorească și să prospere în lumea sa confuză, concentrându-se pe modalități de evitare a dezaprobării și mâniei părinților, organismul său face eforturi pentru a-și păstra echilibrul și sănătatea.

În acest fel, exprimarea furiei, această exprimare a sinelui care a fost zădărnicită și dârâmată, se transformă cu forță în ceva ce este dincolo de conștiința și controlul copilului.
Un copil poate manifesta  energia furiei prin dureri de cap, dureri de burtă, retragere sau prin manifestarea altor simptome de agresiune a sinelui.
Un alt copil își poate devia trăirile reale prin lovituri, șuturi, izbituri. Alții devin hiperactivi pentru a evita trăirea oricărui sentiment. Unii se anesteziază pe sine și ”se distanțează”.

Acestea sunt câteva din comportamentele și simptomele care maschează exprimările autentice ale furiei. Aceste comportamente reprezintă încercările puternice ale copilului de a gestiona stresul. Aceste comportamente și simptome inadecvate și nesatisfăcătoare sunt de fapt multele fațete ale furiei.”

Voi traduce și articolul scris de Violet Oaklander unde sunt specificate modalități sănătoase de exprimare a furiei

Traducere și adaptare,
∞Florina

(Visited 350 times, 2 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *