Educația versus creșterea copilului

trax-1519402Educația copilului necesită viziune, perspectivă și valori. Pentru a educa un copil ai nevoie de modele și de copilul tău interior.

Modelele reprezintă acele momente dintotdeauna, acele momente pe care le-ai integrat copill fiind. Îmi aduc aminte fracțiuni de secundă care mi-au rămas în memoria celulară:

  • un părinte care dojenește copilul în public, însă o face cu respect pentru integritatea acestuia, adică cu voce joasă și aplecat la nivelul copilului, se uită în ochii lui, nu de sus, din împărăția dominației adulte
  • un părinte care intră în fugă pe ușa grădiniței să își ia copilul cu drag, zâmbete și râsete (amintirea aceasta este de când aveam ~5 ani)
  • mama colegului meu Marian, din clasa a-II-a, care îi vorbea și care vorbea despre el pe holul școlii cu atâta respect
  • vecinii dintr-un sat din Moldova care erau învățători și la care mergeam adesea, prietenă fiind cu fiica lor, (avea și doi frați mai mari cu vreo șapte ani) aceștia aveau un ritual cu masa, era ceva ce nu se negocia, se adunau în jurul mesei aranjate frumos și comunicau cu respect și dragoste unul cu celălalt, mi-am spus atunci (cinci ani): ”așa voi face și eu cu familia mea!”
  • bunica mea, mă iubea cu toată ființa ei și nu aveam nevoie de nici o explicație sau regulă, se impunea prin iubirea ce mi-o purta
  • sora mamei care mă (con) ținea în brațe când mama nu era disponibilă (emoțional sau fizic)
  • bunicul meu, recuziter la TNB, care m-a dus la teatru cu regularitate de la vârsta de șapte ani și m-a introdus în lumea artei, mă plimba prin toată clădirea Teatrului National Bucuresti și îmi povestea de Caligula, Trilogia Antică, Noaptea regilor și Ioneștii, mereu îi spuneam că vreau să văd Bădăranii (nu am reușit, o fi fost un motiv)
  • părinții prietenei mele din copilărie, care o respectau și iubeau și care erau mereu ospitalieri cu prietenii fiicei lor
  • oameni de lângă mine, oameni cu care am lucrat și pentru care am lucrat
  • cărțile pe care le-am citit, biografii ale unor oameni care au contat, sunt convinsă că sunt și biografii absolut fabuloase ale unor oameni care nu au ieșit în spațiul public, ca să nu mai spun că fiecare om are o lecție de viață de povestit

Viziunea reprezintă proiecțiile pe care le faci referitor la cum va fi copilul tău la vârsta adultă, acestea se bazează pe modelele pe care le-ai integrat copil fiind. Copiii chiar știu ce nevoi au, și cer asta, adesea prin nesupunere și revoltă. Copiii au nevoie de dragoste, respect, apreciere, siguranță emoțională (aceasta este dată și de limitele pe care le oferim copiilor, acestea ajută la siguranța emoțională, permisivitatea totală nu oferă siguranță emoțională) și multe altele pe care le găsiți aici.

Creșterea copilului este ceva ce se întâmplă pur și simplu, are loc pe pilot automat, se bazează pe condiționări, credințe și reacții ale părintelui, ale comunității în care viețuim.

Câteva condiționări și credințe:

  • copiii ascultă doar cu amenințări, pedepse și consecințe
  • copilul trebuie să știe de frică
  • copilul trebuie să facă ce spun eu, copilul nu știe e mic
  • copilul trebuie să mă respecte (respectul se câștigă nu se impune)
  • copilul trebuie să mănânce tot din farfurie
  • copilul trebuie …..

”Trebuie” reprezintă un limbaj deresponsabilizant, și nu obținem conectare, obținem supunere. Adesea părinții spun că vor copii care să crească în adulți curajoși și ambițioși. Ambiția nu apare ca urmare a supunerii atunci când ești mic, ambiția se cultivă prin respect pentru integritatea copilului.

Vorbește-i copilului despre tine, despre ce simți tu, despre ce nevoie ai tu. Comunicarea empatică înseamnă să fiu conștient de limbajul pe care îl folosesc, atât cu ceilalți cât și cu copilul meu.

Nu trebuie să meargă la grădiniță, îl duci la grădiniță (după trei ani ideal) pentru că ai nevoie de siguranță financiară pentru a putea cumpăra mâncare, sau îl duci la grădiniță pentru că ție îți place foarte tare ce faci, îți iubești munca și ai niște proiecte la care lucrezi iar el (copilul) merge la grădiniță să își facă prieteni noi, să se joace, să învețe lucruri noi (atenție la ce valori se promovează în grădiniță înainte de a crea așteptări nerealiste iar aici am o veste proastă, nu vă așteptați să facă grădinița ce nu faceți acasă și invers)

Acest articol reprezintă o provocare pentru reflecție, luați-vă câteva momente pentru a vă aduce aminte ce modele vă influențează stilul de parentaj și verificați dacă aveți o viziune sau sunteți pe pilot automat.

Cu drag,
Florina