12 Reguli de bază în familie, privind siguranța

lifeguard-on-duty-1560306Am tradus un articol legat de siguranță fizică și emoțională. Pentru mine este o nevoie care primează de fiecare dată atunci când mă gândesc la copii, la copilul meu, la copilul meu interior.

Este un articol ușor fatalist poate, ușor exagerat, este scris de Dr. Laura Markham, pe care am văzut-o live la o conferință în 2015, este un om minunat, a muncit foarte mult la conferință, ne-a dat sfaturi foarte utile și pertinente. Am sărit un subpunct, pe care l-am considerat a nu se preta la cultura noastră, sper, era legat de utilizarea armelor.

Am să vă rog să luați doar ce vi se potrivește. Acolo unde veți vedea text între aceste simboluri < > înseamnă că este inputul meu.

”Lumea e mare. Când copilul tău era bebeluș sau preșcolar, erai mereu acolo, sau îl lăsai cu cineva în care aveai încredere, un adult grijuliu. Pe măsură ce copilul tău crește îl vei ține de mână din ce în ce mai puțin. Cu siguranță vei trăi momente de îngrijorare pentru siguranța lui. Atunci când copiii încep să colinde trotuarele (mai ales ale noastre unde sunt parcate mașini) sau să traverseze singuri strada, cu siguranță vei trăi momente de anxietate.

Coșmarul fiecărui părinte este acel telefon în care i se spune că al său copil a pățit ceva. În ciuda publicității, acordate de către media, acestor tragedii, aceste telefoane sunt foarte rare. Și mai încurajator este faptul că, după cum spun experții, răpirile și chiar accidentele care implică copii pot fi prevenite dacă părinții și copiii știu ce să facă pentru a le preveni.

Ca urmare, iată 12 reguli de bază în familie, privind siguranța, pe care fiecare părinte le poate implementa, și care într-adevăr te vor ajuta să menții siguranța copilului tău atunci când îi dai drumul de mână

1. Fă o prioritate din copilul tău.

“De fiecare dată când acorzi atenție plânsului  de foame, durere sau disconfort pe care îl are copilul tău, crești un copil care știe că va fi auzit.”  spun experții în siguranță Ric Bentz și Christine Allison. Copiii care se simt auziți și luați în serios sunt mult mai dispuși să își apere nevoile, să se apere și să ceară ajutor.

Cel mai bun mod de a-ți ține copiii departe de abuzul jefuitorilor, departe de agresivitate, departe de droguri și de viața sexuală înainte de vreme –practic vorbind, acest lucru include orice factor de risc la care te poți gândi– este să menții relații apropiate cu ei. Luați cina împreună cât mai multe seri posibil. Asigurați-vă că stați cu copilul, doar cu el –nu planificați nici o activitate, vedeți ce apare și ajutați copilul să își exprime emoțiile și problemele– cu fiecare copil în parte, în fiecare zi, timp de 15 minute. Planificați Timp Special cu fiecare copil măcar o dată pe săptâmână, acest timp este nestructurat, și copilul decide cum și-l petrece (fără teme sau citit). Dacă copilul Dvs este distant sau te sfidează, fă o prioritate din a te conecta cu el.

2. Învață copilul să traverseze strada.

Pentru noi este un act automat astfel că nu realizăm că ei, copiii, au nevoie să învețe să traverseze strada în siguranță. Când copilul tău este îndeajuns de mare să te țină de mână, oprește-te de fiecare dată și anunță: ”Hai să trecem în siguranță. Mai întâi verificăm semaforul –e verde, putem trece–  Acum ne uităm la stânga, apoi la dreapta. Vezi vreo mașină? Ok, putem trece

Când copilul este un pic mai mare puteți să îl puneți pe el să facă ritualul. Atunci când va trece strada singur aceste obiceiuri vor fi deja învățate. Nu e nevoie să mai menționez că traversarea străzii cu telefonul în mână este un model îngrozitor pentru copilul tău. Asigură-te că atunci când va fi destul de mare pentru un telefon va avea disciplina aceasta, de a-l băga în buzunar când traversează strada.

3. Atunci când copilul tău merge în vizită la cineva, să fie cineva cunoscut, și fii atent la schimbări în comportamentul copilului tău

<Acest subpunct nu îl voi traduce pentru că mă bazez pe faptul că audiența mea își alege cu grijă prietenii și că, de asemenea, părinții cărora mă adresez sunt atenți la comunitatea din care fac parte copiii lor. Pe de altă parte atunci când copilul meu merge în vizită la cineva, mă asigur că avem valori în comun, că ne cunoaștem foarte bine și avem mai mult sau mai puțin aceleași practici referitoare la educație și alimentație. Nu aș lăsa niciodată copilul la cineva care practică educația bazată pe dominare sau la cineva care nu oferă copilului siguranță emoțională prin structură și limite sănătoase.>

4. Oferă copilului tău instrumentele care previn abuzul

Cei care abuzează se bazează pe copii care par vulnerabili. Cel mai bun mod de a-i ține pe copii departe de abuz este să ne asigurăm că au stimă de sine și relații puternice acasă și cu prietenii lor. Comportamentul abuziv începe prin ”testarea apelor” cu o remarcă răutăcioasă, să verifice dacă pot să îl facă pe copil să sufere sau să se supere. Dacă copilul tău este abuzat, fă un joc de rol cu el și ajută-l să facă față și să plece într-un mod demn. Copiii au nevoie să fie asigurați că nu e nici o rușine să fie înfricoșați de abuz, să plece sau să cheme un adult și să ceară ajutor. Situațiile de abuz pot escala și e mai important să îți salvezi viața decât să ieși basma curată.

5. În loc să îi învățăm pe copii să le fie frică de străini, să îi învățăm mai degrabă să își asculte instinctele și să se apere

Învață-ți copilul că cei mai mulți oameni au intenții onorabile, în același timp sunt oameni care pot face rău, și care îi pot răni. Invață copilul că e mai important să fie în siguranță și să aibă încredere în ce simte decât să fie politicos sau drăguț. Este bine să aibă întrebări, să nu se supună, și chiar să fugă de cineva care îl face să se simtă foarte inconfortabil. Jefuitorii dau niște semnale; copilul tău are nevoie de sprijinul tău pentru a le indentifica. Învață copilul să identifice comportamentul neadecvat al unui adult, că nu este normal ca un adult străin să ceară indicații unui copil, acesta ar trebui să se depărteze imediat, și întotdeauna să strige după ajutor și să spună: ”acest adult nu este părintele meu!”. Dacă este în public și este speriat, să meargă la o mamă cu un copil, în general se poate conta pe aceasta.

6. Oferă instrumente copilului pentru a preveni abuzul sexual.

Statisticile arată că una la fiecare trei fete va fi suportat atingeri sexuale până la vârsta de 16 ani. Nu considerați că doar fetele sunt molestate sexual, statisticile pentru băieți sunt la fel de sumbre, unul la șase băieți. Conform National Center for Missing and Exploited Children (Centrului Național pentru Copii Dispăruți și Abuzați)  de obicei persoanele apropiate copiilor perpetuează molestarea acestora, așadar frica pentru străini este în afara obiectivului nostru și nu protejează copilul. Ce trebuie făcut:

  • Promovați cererea consimțământului. Dacă vrei ca al tău copil să facă față unui abuz, este critic ca el să poată să ia decizii singur referitor la cine îl atinge, de la vârste foarte mici. Crește-ți copilul cu regula casei ”cerem voie înainte de a atinge părțile intime ale corpului” și ”atunci când cineva spune STOP, ne oprim”, o altă regulă este  ”nu <fura> pupici și îmbrățisări dacă nu ți se dă voie”. Nu forța copilul să fie atins de către rude sau prieteni dacă acesta nu își dă acordul. Poate să arate respect bunicului prin trimiterea unei bezele în loc de îmbrățișare, copilul are nevoie să hotărască singur cu privire la corpul propriu.
  • Învață-ți copilul că în familia voastră nimeni nu are secrete.  Violatorii ademenesc de obicei copiii seducându-i pe aceștia la complicitate pentru mici secrete: ”nu îi spune mamei că ți-am dat bomboane”.  Copilul tău trebuie să știe că atunci când un adult îi cere să păstreze un secret va trebui să îți spună imediat. De fapt, aud de multe ori, că un copil mai mare învață un secret pe un copil mai mic adesea cu rezultate tragice. Asigură-te că copilul tău poate să îți spună orice pentru că îl vei iubi indiferent de situație.
  • Educă. Învață-ți copilul că fiecare parte a corpului său este intimă, că îi aparține. Caută cărți care vorbesc despre aceste lucruri. (No Means No by Jayneen Sanders and My Body Belongs to Me by Jill Starishevsky). Copilul tău trebuie să știe că NIMENI, ABSOLUT NIMENI, copil sau adult, nu trebuie să îl atingă în moduri care îl fac să se simtă inconfortabil.
  • Protejează. Nu lăsa copilul cu adulți în care nu ai încredere totală. Vestea bună și vestea proastă este că abuzul nu este, în mare parte, statistic vorbind, perpetuat de străini. Este perpetuat de către membrii familiei sau iubitul mamei. Aproape toate celelalte exemple de abuz sunt perpetuate de către antrenori, profesori sau leaderi religioși. Vestea proastă? Da, aceștia sunt oameni în care copilul tău are încredere. Vestea bună este că riscul acesta poate fi evitat, dacă ai încredere în instinctele tale și ești atent la copilul tău. Acesta este unul dintre motivele pentru care părinții vitregi nu ar trebui să fie responsabili de disciplina copiilor partenerilor lor.

7. Fiecare copil trebuie să știe SĂ ÎNOATE.

Și asigură-te că copilul tău nu se aventurează NICIODATĂ în ape cărora nu le cunoaște adâncimea sau nu știe cât de sigure sunt. Copiii mici sunt cei mai predispuși la riscul acesta, așadar aveți grijă la expunerea în jurul apelor, și a căzii cu apă.

8.  Casca de bicicletă, patinaj, role este un accesoriu care nu se negociază

Reduc riscul accidentelor la nivelul creierului cu 90%

9. Mașinile sunt periculoase.

Dacă transporți cu mașina un copil, obișnuiește-te să verifici mașina înainte de a coborî pentru a nu uita copilul dormind în mașină –îngrozitor, însă ritmul actual privează părinții de somn, și în fiecare an mor în mașini bebeluși și copii mici, pentru că noi suntem pe pilot automat. (am tradus acest paragraf surprinsă de acest aspect, foarte surprinsă)

Pune centura copilului tău, astfel o va face singur la vârste mai mari, fiind o chestiune care nu se negociază. <Am alăptat destul de mult, iar când era necesar opream pe dreapta și alăptam apoi porneam la drum, astfel copilul a învățat că acest aspect este ceva firesc, așa merg mama și tata în mașină, cu centura pusă. Nu și-a pus niciodată problema refuzului.> Învață-ți copilul să coboare imediat din mașină dacă soferul este băut, jucați un joc de rol unde el spune: ”mi-e rău, vreau să cobor, opriți mașina repede!”. Asigură-te că știe că poate conta pe tine oricând să îl iei cu mașina, de oriunde, indiferent de situație.

<Ce înțeleg eu și este filosofia mea de parentaj, este că eu sunt baza de siguranță pentru copil, eu sunt persoana la care poate veni oricând cu orice problemă, oricât de stupidă ar fi. Copilul meu va știi că îl voi asculta și că nu voi ține predici lungi și obositoare. Asta vreau să fiu eu pentru copilul meu, o mamă prietenoasă (a nu se confunda cu prietenă pentru copilul meu, nu există așa ceva pentru mine, și aici vă dau exemplul cu pilotul avionului care spune călătorilor că pot face orice doresc ei pe timpul călătoriei)>

Accidentele de mașină reprezintă cauza principală a deceselor în rândul adolescenților. Când va avea carnet asigură-te că știe câteva exemple de copii care au decedat în accidente de mașină; povestea îi poate salva viața (<confirm, povești de genul acesta am auzit și eu, de la oameni pe care îi iubeam și respectam, astfel au avut efect, nu au efect poveștile de la oameni pe care nu îi respecți și admiri>)

Ridică problema utilizării telefoanelor mobile în timp ce conduci, recunoaște că și tu ești temptat să scrii mesaje la volan dar te abții, sau tragi pe dreapta dacă ai nevoie de indicații pe GPS.

10. Când copilul începe să meargă singur pe stradă, creează tranziția

Mai întâi mergi cu el, apoi mergi alături de el și îl lași să te conducă (<pe mine deja mă conduce la bunica lui, la cinci ani și jumătate>) Apoi mergi în spatele lui, următorul pas este să îl lași cu un prieten. Jucați un joc și întreabă-l ce s-ar întâmpla dacă s-ar pierde de prietenul său. Ce s-ar întâmpla dacă cineva ar scoate un cuțit și i-ar cere banii (da, acest lucru s-a întâmplat cu băiatul meu de 13 ani), dacă îi cade telefonul mobil pe șina de la metrou? Când va avea telefon mobil învață-l să te sune înainte de urca sau după ce a coborât din mijlocul de transport public pentru a nu deveni o țintă.

11. Cea mai bună modalitate de a-ți ajuta copiii să fie în siguranță este să îi ajuți să judece singuri

Nimic nu poate înlocui atenția ta și prezența ta constantă în viața copilului tău, însă pe măsură ce copilul tău crește și devine autonom va avea nevoie să știe să se bazeze pe instinctele care îi spun ce este și ce nu este sigur, și cum să și le asculte.  Din păcate creierul adolescenților este înclinat să fie influențat de ceilalți pentru a putea ignora vocea aceea mică, interioară: ”dacă ceilalți fac ceva riscant” (vezi Siegel, de asemenea, care explică ce se întâmplă cu creierul adolescenților). Comportamentul cutezător este destul de provocator la șase ani, însă la 16 ani poate fi mortal. Ajută-ți copilul să gândească obiectiv și să dezvolte inteligență socială (<vezi atelierul condus de mine Zâmbete și emoții>) pentru a putea rezista presiunii sociale pentru a-și apăra nevoile proprii.

12. Vorbește tot timpul cu copiii tăi — ASCULTĂ mai mult, VORBEȘTE MAI PUȚIN

Atunci când asculți ești conectat și îl ajuți pe copil să se simtă în siguranță. Îl ajută pe copil să vorbească cu tine mai mult, atunci când copiii vorbesc despre ceva se și gândesc la acel ceva. Așadar, atunci este momentul să introduci teme care să îl ajute pe copil să gândească, să reflecteze și să capete judecată. Pune întrebări de genul:

  • ce te îngrijorează cel mai tare?
  • dacă ai întra într-un conflict, cum crezi că aș reacționa eu?
  • care sunt diferitele modalități de a-ți arăta curajul?
  • cum ai defini vitejia?”

Articol tradus și adaptat de pe site-ul AHA! Parenting.com

Cu drag,
∞ Florina

 

(Visited 913 times, 1 visits today)